Capitolul 3 - Adio in loc de la revedere

Elena pov.

-Stefan ! am zis rupand imbratisarea.
-Ce sa intamplat ? Ce a patit ?
-Nimic. E coplesita de problemele din ultimul timp .A inceput sa planga, iar eu o consolam, pentru ca Superman nu era aici.
-Haide, te conduc acasa, imi zise Stefan bland.
-Nu vreau. Am nevoie sa fiu singura...o perioada.
Ma simt vinovata pentru ca l-am mintit pe Stefan. Nu vreau sa fiu singura, vreau sa stau cu Damon. M-a ajutat atat de mult inbratisarea lui. Ceea ce nu stie este ca el e acum problema mea. Cand mi-am amintit momentul in care plangea in fata mea pentru ca nu ma poate avea m-a bufnit plansul. As vreau sa stie adevarul, insa daca ar trebui sa aleg intre el si Stefan nu stiu ce as face. Nu stiu daca m-as simti mai bine sau mai rau ca acum.
Cateva zile am stat in casa. A mai trecut Stefan sa vada ce fac, insa a plecat repede, vazand ca nu vreau pe nimeni langa mine.

Damon pov.

-Ce s-a intamplat de fapt cu tine si Elena ?
-,,De fapt ?'' Ti-am mai spus odata. Si daca ar fi fost mai mult ce ? Nu te-ai obisnuit inca cu ideea de a imparti aceasi fata, fratioare ? Sau iti este frica ca de data asta eu castig ?
Cand am spus ultima propozitie, Stefan a incercat sa ma atace, insa am trecut cu aceiasi viteza in partea cealalta a camerei.
-Nu fi fraier, Stefan ! Asta se va intampla numai daca ea vrea, i-am spus eu calm si putin amuzat.
-Elena ti-a spus clar ca nu te iubeste. Vreau sa pleci de aici si sa nu te mai intorci.
- Si ce vei face daca va veni Klaus dupa ea ?
- O voi salva cu pretul vietii.
-Ce romantic ! Si cu ce ajuta asta daca tu mori si ea este inca e in pericol ? Bine Stefan, dar nu plec pentru tine. Plec pentru ea, pentru ca o iubesc. Nu stiu cat de mult o iubesti tu daca alegi sa o ti pentru tine mai mult decat sa o protejezi. Adio fratioare !

Am urcat in camera ca sa imi iau cateva lucruri. Nu aveam nevoie de prea multe. Voi iesi pe fereastra, pentru ca am de gand ca acel ,,adio'' sa fie adevarat. Nu voiam sa il mai vad in viata mea.

Elena pov.

Stateam in pat cand am auzit ceva la geam. Am luat tarusul pe care mi-l pusese Stefan sub perna si m-am intreptat spre fereastra, dar cand am deschis-o l-am vazut pe Damon. A intrat in camera, asezandu-se pe pervaz.
-Damon, ce faci aici ?
-Am venit sa imi cer scuze.
- Pentru ce ?
-Pentru toate greutatile pe care ti le-am facut de cand ne-am cunoscut...pentru tot.
-Damon, ce e cu tine ?
-Nimic, simteam doar nevoia sa iti spun asta. Iarta-ma Elena. Nu meritai nimic din toate astea.
Avea o privire atat de trista incat nu am putut rezista tentatiei de a-l imbratisa. Ne-am asezat amandoi in pat. Eram imbratisati si ne tineam de mana.Am stat asa cateva ore. Ma simteam asa de bine, insa totul s-a terminat cand l-am vazut pe Stefan intrand in camera si uitanduse la noi.
-Elena, trebuie sa plec. Am venit doar sa imi iau la revedere, ii spuse lui Stefan, iar apoi disparu.
-Ce a vrut sa zica prin la revedere ?
-Damon va pleca din oras.
-Si cand se intoarce ?
Stefan dadu din cap in semn de negare si spuse aproape in soapta:
-Nu se va mai intoarce.