duminică, 13 noiembrie 2011



                 Ia ghicitiii, ia ghiciti, ia ghiciti...DA DA DA. Plec la  Paris in mai putin de o luna:d::d
Orasul dragostei...sunt atat de entuziasmata ca nici nu stiu cum sa exprim asta...pai cum altfel decat prin postarea capitolului 13 din povestea mea incitanta despre doi indragostiti:)))



  Capitolul 13- Deconcertant...intr-un sens bun ?!

Elena pov.

  - Deci tu esti micuta vrajitoare, nu ? zise Klaus destul de calm
  - Sunt aici sa te opresc si voi face asta cu orice pret, dar te asigur ca singurul care va plati vei fi tu
  -  Da ? Cum ? spuse el amuzat

Damon pov.

Am vazut-o pe Bonnie cum a scos o sticluta ce parea sange si a inceput sa rosteasca niste cuvinte in latina. Era totul ciudat si derutant, dar Klaus a inceput sa tipe si nimeni nu intelegea de ce. Atunci a aparut Eliajah care i-a infipt un pumnal in piept lui Klaus.

  -De ce ? spuse Klaus fara vlaga
 - Pentru ca ne-ai distrus familia. De asta !

Am asteptat cateva minute si am intervenit cu ,,Damon style-ul '' meu:
   -Gata ? Dam pretrecere dupa inmormantare, nu ?
   -Damon !1!! au sarit toti pe mine
   -Bine, bine, dar beau si eu un pahar, da ?

 Au inceput toti sa rada, iar Elena mi-a sarit de gat si m-a sarutat
.
   -Nu esti Katherine, asa-i ? am spus eu amuzat
   -Nu, ea e ocupata, a zis Elena razand

Cand m-am uitat spre Katherine, am vazut-o in bratele lui Stefan.
Ce intorsatura au luat toate. M-am indragostit de o finta umana, fratimiu a ramas cu Fosta-Mea-Dragoste-Vampir, iar eu cred ca am cam facut echipa cu Eliajah. Totul este deconcertant intr-un sens...bun ?!



sâmbătă, 30 iulie 2011

Capitolul 12- Riscuri

Elena pov.

Deodata vad ca se aprinde o lumina. Am recunoscut imediat locul...eram in mormant. Acolo unde au fost inchisi vampirii din 1864. Cred ca lui Katherine nu i-a fost prea dor de locul asta. A tinut-o Elijah destul aici.
- Se apropie timpul, spuse Klaus cu o privire rautacioasa
-Nu o sa reusesti nimic, tip eu. Damon si Stefan o sa apara si o sa ne salveze.
-Serios ? Daca tu ai fost in stare sa te predai pentru vrajitoarea aia mica, oare ce ai face pentru Damon ? spuse el cu o privire perversa aproiindu-se de mine pana cand, distanta dintre buzele noastre era de doar un cm.Brusc, isi lasa capul pe umarul meu si apoi ma linse pe gat. Iac, imi era scarba. Damoon, unde esti, imi spun eu in timp ce o lacrima mi se prelinge pe fata.

Damon pov.

Am auzit tot discursul lui dezgustator. Doamne, imi venea sa il omor cand am vazut ca se apropiase asa de Elena, dar trebuie sa stau ascuns. Trebuie sa il prind cumva cu garda jos.
La un momentdat am vazut ca a iesit din pestera. Asta e momentul. M-am dus la Katherine si i-am zis sa traga tare ca sa desprindem lanturile. Erau prea dure ca sa le pot rupe singur. Ma mir cum de Elena nu a zis nimic, dar cand am mers cu Stefan ca sa o eliberam am observat ca era lesinata. Daca idiotul ala i-a facut ceva il omor.

-Unde credeti ca plecati ? intreba Klaus chiar cand o ridicam pe Elena in brate
-Sacrificiul ala nu va avea loc niciodata, Klaus, ii spun eu nervos
-Cum credeti ca ma puteti opri ?
-Simplu. Nu te vei apropia nici de Katherine si nici de Elena.
-A da ? In secunda urmatoare l-am vazut ca a luat-o pe Katherine si i-a infipt un tarus in inima.
-Nuu, tipa Elena care se trezii brusc. De ce ai reactionat asa ?
-Pentru ca ea este dublura, imi spuse Klaus
-Katherinee, te rog, nu !
-Elena, iarta-ma !
-Elena, ce faci ? O intreb eu vazand ca ia o piatra de pe jos si se taie la mana
-O salvez. Mai tii minte cartea pe care mi-ai dat-o cand am mers in excursie cu Alaric ? Acolo scria ca in cazul in care lui Katherine i se infige chiar si un tarus in inima, dublura o poate salva cu sangele ei. Insa nu m-am gandit ca o sa fac vreodata un gest atat de generos.

Klaus a sarit sa o opreasca, dar eu si Stefan l-am imobilizat. Elena a avut dreptate. Dupa ce Katherine a baut sangele s-a trezit. Atunci Klaus a tipat din toti plamanii. Ce la apucat ?

- O sa regreti ca ai facut asta.
-Nu o sa regrete nimic, se auzi vocea lui Bonnie.

miercuri, 13 iulie 2011

Capitolul 11- De ce ?

Damon pov.
Nu. Nu poate pleca ...nu o pot pierde asa. Am inceput sa o caut ca un nebun prin casa strigandu-i numele.
- Elenaa ! Elenaa !
-Damon, ce s-a intamplat ? ma intreba Stefan
Vazu scrisoarea si mi-o lua din mana . Dupa ce a citit-o s-a uitat mirat la mine si mi-a spus un simplu ,,haide''. Alergam amandoi prin padure...nu cred ca o sa o duca in alta parte.

Bonnie pov.

L-am auzit pe Damon tipand dupa Elena. Am iesit din baie si m-am indreptat spre sufragerie, dar cand am ajuns nu era nimeni. M-am uitat in jur si am vazut o foaie alba pe jos. Am luat-o si dupa ce am citit-o am ramas socata. Elena e la Klaus ! Probabil ca Damon si Stefan s-au dus sa o caute. Doamne, trebuie sa fac ceva.

Elena pov.

Unde sunt ? Stiu ca i-am lasat scrisoarea lui Damon, am iesit din casa ....si...nu imi mai amintesc nimic. Am deschis ochii, dar nu am vazut nimic pentru ca era intuneric. Am vrut sa ma misc, dar mainile mee erau legate cu ceva greu...lanturi cred.
-Se pare ca te-ai trezit.
-Katherine ? Tu l-ai ajutat pe Klaus ? Stiam ca nu trebuia sa avem incredere in tine .
-De fapt trebuia pentru ca, desi nu vezi, sunt in lanturi ca si tine. Klaus m-am rapit si pe mine.
-Asteapta putin. Parca planul era ca Bonnie sa faca o vraja prin care sa il pacalim pe Klaus ca esti moarta. Dupa ce ca te-a gasit, a reusit sa te mai si rapeasca ?
-Klaus este foarte puternic, dar ma mir ca te-ai predat. Credeam ca tii mai mult la Damon. Nu stiu ce ar face daca te-ar pierde si pe tine...dupa ce m-a pierdut pe mine...
-Macar eu am facut asta ca sa traiasca cei din jurul meu. Tu l-ai parasit ca sa traiesti tu.
Deodata se aprinsesese o lumina. Era Klaus...cred.
-Imi pare rau pentru disconfort, doamnelor, zise el razand
-Nu cred ca asta e problema, am spus eu
-Hmm...in locul tau m-as abtine de la comentarii. Oricum, iti sunt recunoscator ca te-ai predat. Nu a mai trebuit sa dau peste fratii Salvatore. Nu ca ar insemna vreo amenintare pentru mine.

Damon pov.

Oare unde as putea sa o mai caut. Elena, de ce mi-ai facut asta ? Credeam ca o va duce in padure...intr-un spatiu deschis. Doar daca...
-Stefan, tinete dupa mine si nu spune nimic
-In regula, dar unde mergem ?
-Din cate stiu, ti-am spus sa nu zici nimic. Oare ma lasa memoria ? spun eu scarcastic.
Daca ma mai streseaza mult si asta o sa inebunesc. Am pornit prin padure cu Stefan dupa mine. Trebuie sa o gasesc !

 
Deci vreau sa imi cer scuze pentru ca am lipsit atata timp, dar am avut nevoie de putin...putin mai mult timp sa imi revin dupa examene. Am intrat cu succes (yeeeey) la liceul la care voiam si m-am intors pentru a continua povestea acenstui cuplu enigmatic.
Va pup pe toti:d

luni, 13 iunie 2011

Capitolul 10 - Klaus

Elena pov.

   Deja trecuse o saptamana, iar noi trebuia sa ne intoarcem. Mi-as fi dorit sa fie asa o viata intreaga. O eternitate...ce ciudat ca am spus asta. Nu imi doresc sa traiesc o eternitate. Am incercat sa ma gandesc cum ar fi daca as deveni vampir, dar nu m-am putut imagina band sange, abtinandu-ma sa nu omor oameni. Nu asa vreau sa obtin eternitatea.
  Am coborat la receptie. Damon ma astepta pregatit de plecare. Am urcat in masina unde, presupun ca vom vorbi despre ce vom gasi acasa.

   -Ce vom face cu Bonnie ? am intrebat eu
   -Sper sa gasim o alta cale.
   -Si daca  nu ?
   -Nu voi tine cont de nimeni din jurul tau, nici chiar de mine. Stiu ca nu iti convine, dar nu vreau sa ne certam, in regula ?
   -Bine, am spus eu oftand

Cand am coborat din avion i-am vazut pe Stefan si Katerine venind spre noi.

   -Lume noua, ne spuse noua Katerine
   -Unde ati fost ? intreba Stefan
   -Secret, ii raspunse Damon
   -Ha ? 
   -Pai daca vrem sa fugim vreodata tot acolo, sa fim siguri ca nu veniti dupa noi, spuse Damon amuzat.
  - Nu e amuzant ! tipa Stefan. Nu ai raspuns toata saptamana la teleon. Cum naiba sa stiti ca a aparut Klaus si este pe urmele voastre ! spuse Stefan nervos
  -Poftim ! am spus si eu si Damon in acelasi timp
  -Eram cu Stefan la Grill cand a venit la noi :


flashback

 -Katerina !
 -K.. Klaus !
 -Esti surprinsa, nu ? Normal. Ai fugit de mine 500 de ani, asta da soc.
 -Ce vrei ?
 -Am venit dupa dublura. Unde e ?
 - Nu stim. A plecat cu Damon.
 -Damon. Dublura nu e prea diferita de tine,nu Katerina ?
 -Klaus, stim ce ai de gand. Nu te vom lasa
 -Ai de ales ? Stii bine cat de puternic sunt. Sacrificiul se va intampla chiar in seara in care apare dublura.

final flashback

Damon pov.

 -Adica in seara asta, am spus eu
 -Da. Ce vom face ? intreba Elena
 -Trebuie sa o gasim pe Bonnie.
 -Damon, nu!
 - Poate mai exista si alta cale, Elena. Trebuie sa mai existe si alta cale.

Am chemat-o pe vrajitoare la noi . Stiu ca Elena tine la ea. Nu vreau sa fac vreo prostie pentru care Elena sa ma urasca toata viata. Va trebui sa o apar pe Bonnie cat pot.

-Elena ! am stigat eu prin casa. A venit Bonnie. Elena ! Elena ? am spus iar intrand camera mea..

Am vrut sa ies, vazand ca nu e acolo, dar o hartie mi-a atras atentia. Era...


   Damon, stiu ca ai face orice ca sa stii ca sunt bine, dar nu pot trai doar incercand sa traiesc. As vrea sa pot sta cu tine pentru totdeauna. Ca in acea saptamana perfecta, dar asta nu se va intampla. Nici linistea si nici  eternitatea nu imi stau la dispozitie. Si daca tot mi se termina  viata la un momentdat, mai bine s-ar termina acum. Nu vreau sa vad persoanele dragi cum mor pe langa mine doar ca eu sa traiesc.  Ma voi preda lui Klaus. Stiu ca o sa iti fie greu, dar asa e cel mai bine. Spune-i lui Stefan ca imi pare rau  Te iubesc mult !

                                                                                                                                    Cu drag, Elena !    
                                                                                                     

joi, 9 iunie 2011

Capitolul 9 - Vacanta
Elena pov.
- Cum adica in vacanta ? am intrebat eu nervoasa. Avem o gramada de probleme, un plan de pus in aplicare si tie iti arde de vacante ?
-Elena, tu chiar vrei sa faci fata tuturor problemelor acum? Hai sa le lasam putin deoparte. Vreau ca macar un timp sa te am doar pentru mine.
-Bine. Iarta-ma pentru ce am zis mai devreme...ti-am zis ca nu te-ai schimbat, dar nu ai de ce. Eu m-am indragostit de tine asa cum esti.
-Te iubesc mult, Elena.
-Si eu te iubesc .
-Haide, pierdem avionul.
-Ai luat bilete ?
-Cine are nevoie de bilete, cand ai langa tine un vampir cu puteri supranaturale , ha ?
-In regula, am zis eu razand.

In cateva ore am fost la aeroport . Ne indreptam catre avion cand am realizat ca nu mi-am luat nimic la mine:
- Damon ?!
- Da ?
-Nu mi-am luat nimic la mine. Nici macar haine de schimb.
-Nici nu era nevoie. O sa iti iti cumperi de acolo si daca intrebi cu ce...aaa...cred ca tot un vampir te va ajuta.
Am inceput amandoi sa radem in timp ce urcam in avion.

Stefan pov.
-Damon tot nu raspunde la telefon, il are inchis.
-O sa raspunda, imi spuse Katerine luandu-ma in brate si sarutandu-ma.
I-am raspuns la sarut cu la fel de multa pasiune, iar intr-o secunda am fost in camera mea. Am asezat-o pe pat in timp ce imi desfacea nasturii de la camasa. Mi-a fost asa dor de ea. Sa o simt, sa o mangai, sa o sarut. O iubeam pe Elena...cred ca inca o mai iubesc, dar Katerine a avut dreptate. Nu mi-a constrans iubirea. Acum Elena e cu Damon si nici unul din noi nu sufera. Vom vedea ce vom face cu Klaus, dar acum o vreau doar pe ea si nu mi-o va mai lua nimeni.
Damon pov.


Mi-am deschis telefonul. Woow, 16 apeluri de la Stefan. Omul asta ori e disperat, ori ii place sa apese pe butonul verde. O sa il tin pe jar cateva zile. Macar atat vreau sa o stiu pe Elena in siguranta... cateva zile.
Am aterizat in L.A. Imi place locul asta.Cum am coborat din avion am mers sa facem repede niste cumparaturi. Eu am luat mancare, iar Elena niste haine.Am inchiriat o camera intr-un un hotel de cinci stele pentru o saptamana si se pare ca Elena a fost super incantata de mini-vacanta noastra. Altfel nu o pot numi,pentru ca daca ar fi fost dupa mine ar fi durat cam 7 ani nu 7 zile.
-Ai cumparat tot ce trebuie ? am intrebat-o eu in timp ce puneam mancarea in frigider
-Da. Mai plecam pe undeva ?
-Esti obosita ?
-Nu.Ma simt chiar bine.
-Pai haide, atunci !
-Unde ?
-Surpriza, am spus eu zambind
Am parcat masina si mi-am folosit viteza pentru a-i deschide usa.
-M-ai adus pe plaja, zise ea sarutandu-ma
-Da, Ma gandeam ca o sa iti placa.
-Glumesti ! E foarte frumos. Multumesc, spuse ea sarutandu-ma din nou
-Pentru tine oricand, am spus eu luand-o de mana.
Ne-am plimbat pe malul marii, am privit apusul sarutandu-ne. Cine ar fi crezut ? Eu, vampirul care ucide oameni impulsiv, sa iubesc o fata atat de blanda si de buna. Daca acum un an as fi stiut ca voi ajunge aici, m-as fi urat ca am intalnit-o pe Elena, dar acum nu mai pot trai fara ea. O iubesc !

duminică, 5 iunie 2011

Capitolul 8 - Imprevizibil

Elena pov.
- Ce ? am spus eu uimita
- Nu a vrut sa va zica pentru ca era sigura ca nu vei fi de acord, imi spuse Jeremy
- Asa si e. Asta nu se va intampla.
- Daca asta iti va salva viata, eu nu voi tine cont de victimele colaterale, mi-a spus Damon
- Poftim ? Cum naiba poti spune asta ? Bonnie nu va muri pentru mine. Nu iti pasa decat de tine ?
-Imi pasa de tine, tipa el la mine
-Nu. Daca eu mor tu vei suferi. Nu ti cont de ceea ce imi doresc eu. Nu te-ai schimbat de loc, am spus eu plecand
-Elena, tipa el, dar deja ieseam pe usa

Damon pov.

A inebunit ? De ce naiba se comporta asa ? Cum adica ma gandesc numai la mine ? Ma gandesc la ea. E adevarat ca as suferi, dar daca as stii ca vrea din tot sufletul asta, as lasa-o. Insa cine isi doreste sa moara ? Ea vrea asta doar ca sa o salveze pe Bonnie. Trebuie sa ma duc dupa ea.
Am iesit din casa, m-am urcat in Ferrari si am plecat sa o caut. Am gasit-o la cimitir. O voi astepta pana iese. Presimt ca iese o cearta.
Cam in 15 minute am vazut-o iesind si am coborat din masina :
-Elena !
-Damon, ce faci aici ?
-Stiai ca voi veni, am spus eu uitandu-ma fix in ochii ei
-Da. Intr-un fel.
-Te indoiai de asta ? am intrebat eu zambind
-Ce vrei, Damon ?
-Uite...nu este vorba ca ma gandesc la mine. Pentru tine imi fac griji. Vreau sa fiti bine si tu si Bonnie, dar daca va trebui sa aleg, deja stii raspunsul meu.
-Stiu, dar nici nu ai vrut sa te gandesti la alta solutie. Damon, vorbim mai tarziu. Lasa-ma sa stau singura o perioada.
- Cred ca nu ar fi trebuit sa imi mai ceri asta acum daca m-ai fi lasat sa plec, am spus eu nervos
S-a uitat mirata la mine.
-Damon...
-Dar, am intrerupt-o eu, daca ai vrut sa raman suporti consecintele, am spus eu, apoi am folosit viteza luand-o pe sus.
-Ce faci ?
-Te urc in masina ?
-Nu. Unde mergem ?
-In vacanta, am zis eu.

joi, 2 iunie 2011

Capitolul 7 - Planul
Damon pov.
O priveam cum doarme...este asa frumoasa. M-am ridicat din pat fara sa fac zgomot si m-am dus la bucatarie sa-i pregatesc micul dejuns. Dupa ce am terminat, am pus tot pe o tava, dar cand sa intru am auzit ca imi suna telefonul. Am raspuns repede, dar Elena deja se trezise.
 -Ce e ?
 -Trebuie sa ne vedem. Avem un plan.
 -Cand ?
 -Intr-o ora e bine ?
 -Perfect.
Am inchis telefonul si mi-am indreptat privirea spre Elena, care ma privea curioasa.
 -Cine era ?
 -Stefan. Au un plan. Vor sa ne vedem intr-o ora.
 -Nu imi place deloc asta...chit ca aici e vorba de Stefan. Nu m-ar rani, asa-i ?
 -Nici mie nu imi place, dar nu cred ca Stefan a eliberat-o pe Katerine doar ca sa te salveze pe tine din moment ce s-a impacat cu ea. Nu putem avea incredere in nimeni.
 -Nu pot sa cred ca nu pot avea incredere in persoana pe care  acum o saptamana....scuze, nu voiam sa...
 -Nu-i nimic, am spus eu luand-o in brate.In aceasi situatie am fost si eu cu Katerine, numai ca la mine e vorba de un secol, am spus eu amuzat.
Elena pov.
Am coborat din masina, iar cand am intrat Stefan, Katerine si Elijah ne asteptau in sufragerie. Ma simteam ciudat ca de data asta sunt cu Damon.
 -Ei bine, ati venit, spuse Stefan
 -Da, care  e planul ? intreba Damon direct.
 -Klaus vrea sa rupa blestemul sacrificand-o pe Elena.Noi vrem a il ademenim , dar trebuie sa creada ca Katerine e Elena. Daca sacrificiul va avea loc, Katerine va trai, iar Klaus va ramane fara puteri in acetst timp.
  -Dar de ce ar vrea el sa rupa blestemul ? am intrebat eu
  -Pentru ca adevaratul blestem
  -Stai, adevaratul blestem ? intreba Damon mirat
  -Este sa ii dezlantuie lui Klaus si cealalta parte, continua Elijah
  -Care cealalta parte ? am zis
  -Klsus nu e numai vampir. E si varcolac. Asta e adevaratul blestem.

Damon pov.

 - O, minunat. Ieri aflu ca Stefan a eliberat-o pe Katerine, azi ca avem pe urmele noastre un varco-vampir. Maine poate aflam ca exista extraterestri, iar Joe Jonas se impaca cu Demi Lovato, am spus eu ironic, dar am vazut-o pe Katerine razand putin pe infundate.
 -Si cum il vom pacali pe Klaus ca Elena e Katerine, iar Katerine e Elena ?
  -Cine a zis ceva de ,,Elena e Katerine''. Klaus va trebui sa stie ca noi am omorat-o pe Katerine. Aici ne va ajuta Bonnie cu o vraja.Tot ea ne va ajuta sa il si omoram in timpul sacrificiului.
  -Stai, ati vorbit deja cu Bonnie ? am intervenit eu
  -Am vorbit eu, imi spuse Stefan
  -Bine. Si cum o vom face pe Katerine sa para ca e Elena ? Presupun ca aspectul fizic nu e suficient ?   
  -Vom folosi acest elixir. Va parea umana timp de 24 de ore.
  -Si daca nu functioneaza ? am intrebat eu.
  -Va functiona, imi spuse Katerine uitandu-se la mine insistent. In fond, eu imi pun viata in pericol
  -Dar de ce ai face asta ? intreba Elena.
  -Pentru ca in cazul in care te va omora pe tine, voi muri si eu.
Deodata se auzi usa. L-am vazut pe Jeremy intrand:
 -Jeremy, ce s-a intamplat ? intreba Elena speriata.
 -Trebuie sa mai stiti ceva...
 -Ce ? am intrebat eu curios
 -Bonnie mi-a povestit de planul vostru, insa nu a vrut sa va zica ceva.
 -Ce ?        
 -Daca Bonnie il va omora pe Klaus va...
 -Va ?
 -...va muri si ea.

marți, 31 mai 2011

Capitolul 6 - ,,Surprize ''
Damon pov.
-Ce cauti tu aici ? am intrebat iritat.
-Eu am adus-o, Damon, spuse Stefan.
-Cum adica ? Cred ca nu a trecut mai mult de o saptamana de cand aproape am murit ca sa o prindem.
-Ai nevoie de mine, interveni Katerine
-Pe bune ? De ce ?
-Ti-am mai spus. Elena este in pericol.
-Si de ce ai vrea tu sa ma ajuti ? zise Elena
-Pentru ca daca te gaseste, nu o sa mori numai tu. Voi muri si eu.
-Klaus ? am intrebat eu nervos.
-Da. Si stiti bine ca aveti nevoie de mine. Sunt singura de aici care il cunoaste.
-In regula. Sa presupunem ca te lasam sa ne ajuti, am spus dandu-mi ochii peste cap, cum ai scapat ?
-Eu am scos-o de acolo, zise Stefan.
-Cum ?
-Cu ajutorul meu.

Elena pov.

-Elijah, am spus eu speriata.
-Parca te omarasem, zise Damon confuz.
-Parca.
-Este un original. Nu il poti omora cu una cu doua, interveni Katerine amuzata.
-De ce as avea incredere in tine, l-am intrebat eu pe Elijah.
-Pentru ca eu vreau sa ma razbun pe Klaus.Preiei tu in seara asta, Katerina, spuse si apoi disparu.
-Ce ai vrut sa spui cu o alegere din trecut ?
-Eu si Katerine ne-am impacat.
-Ce frumos, spuse Damon ironic.
-Eu merg acasa, sunt obosita.
-Vin cu tine, imi zise Damon.
Am ajuns la mine. Am mers cat de incet am putut ca sa nu ma auda Jeremy sau Jenna. Nu voiam inca sa stie de mine si Damon.
-Nu imi vine sa cred. Ce intorsatura de situatie, am zis eu.
-Stiu, dar o sa fie totul bine. O sa vezi, imi spuse el si apoi ma saruta.
Ma simteam atat de bine in bratele lui. Simteam ca daca il am nu mai am nevoie de nimic. Daca am putea sa fim numai noi doi.
Ma saruta din ce in ce mai pasional, iar apoi ma aseza pe pat in timp ce ii desfaceam nasturii camasii. Simteam ca il vreau, chiar acum. Mangaierile lui erau asa placute. L-am tras si mai aproape de mine:
-Esti sigura ? ma intreba el
-De cand esti tu asa grijuliu ? l-am tachinat eu.
-De cand nu stiu sa-mi mai traiesc viata fara tine.
-Sunt foarte sigura, am spus eu sarutandu-l.
Mainile lui ma mangaiau peste tot, facandu-ma sa tremur. Am fost dominati de placere ore intregi, pana cand am adormit imbratisati.

Am pus un capitol putin mai lung. Mai ales pentru Miri care daca m-a rugat, nu am putut sa o refuz :) Sper sa va placa:d
x.o.x.o

luni, 30 mai 2011

Capitolul 5 - Alegeri


Damon pov.

 -Poftim ? am spus mirat.
 -Damon...in seara aia luasem verbina.Imi amintesc tot. Cand mi-ai spus ca ma iubesti, cum ai plans in fata mea. De asta am...plans.
 -De ce nu ai zis nimic ?
 -Nu am vrut sa crezi ca sunt ca ea...nu stiam daca voi putea sa aleg intre tine si Stefan, dar cand am vazut ca te pierd am stiut ca esti singurul fara care nu pot trai.
 -Tu nu vei fi niciodata cum e Katerine. Tu esti...buna si blanda. Esti tot ce nu e ea.
 -Te iubesc, Damon !
 -Si eu te iubesc ! am spus luand-o in brate si sarutand-o.
 -Trebuie sa vorbesc cu Stefan, spuse ea.
 -Stiu, dar vreau sa merg cu tine.
 -Bine.

Elena pov.

Nu imi vine sa cred. Ma simt asa de bine cand sunt cu el. Am ajuns la el, iar cand am intrat, Stefan era in sufragerie.
 -Stefan, trebuie sa vorbim !
 -Stiu, stiam ca veti veni, a spus el punand accent pe cuvantul ,,veti''.
 -Iarta-ma pentru tot, dar asta este ceea ce vreau...ceea ce am nevoie.
 -Nu...nu inteleg cum de acum cateva saptamani il urai, iar acum, subit, il iubesti ?
M-am simtit  vinovata cand a spus asta. Nu l-am urat, doar ca nu puteam sa nu fiu extrem de suparata pentru ca aproape imi omorase fratele. Ma simt vinovata si pentru ca il parasesc. L-am iubit, doar ca intre mine si Damon este o atractie pe care ,cat de mult as vrea  , nu o pot evita.
  -Ei, ce sa faci. Nu toate ies asa cum vrei, interveni Damon cu o urma de ironie in voce
  -Parca iti luasei adio.
  - Parca te asteptai sa vin.
  -Terminati !
  -Nu iti face griji. Nu voi interveni intre tine si Elena. Acum chiar nu mai am nici un motiv.
  -Cum asa ? spuse Damon amuzat.
  -Sa spunem doar ca am facut si eu o alegere pe care am evitat-o in trecut.
  -Mai exact ?
In acel moment am auzit niste pasi:
  -Buna Damon, zise Katerine.
Capitolul 4 - Nu ma lasa
Elena pov.
-Cum adica ? De ce pleaca ?
-E mai bine asa, Elena.
-Poftim ? Tu i-ai zis sa place ?
-Nu ai nevoie de toate problemele pe care ti le provoca.
-Nu, am nevoie de el.Cum ai putut sa faci asta ? Trebuie sa ma duc dupa el. Sa nu cumva sa incerci sa ma opresti !

Doamne, trebuie sa il gasesc. Unde sa il caut. Am plecat la Grill. Poate e acolo si bea.M-am urcat in masina si am plecat. Cand am ajuns el tomai iesea. Am coborat din masina si m-am dus spre el.
Damon pov.
Am intrat la Grill sa beau ceva. Am baut vreo 3 shot-uri de wiskey si am iesit, dar cand sa ma urc in masina am vazut pe cineva alergand spre mine, iar cand am auzit-o strigandu-ma mi-am dat seama ca venise dupa mine...dar de ce ?
-Damon ! Stai ! striga si apoi sari in bratele mele.
-Elena, de ce ai venit ?
-Nu poti pleca, nu ma poti lasa.
-Asa e cel mai bine. Eu voi fi departe, iar tu vei fi fericita cu Stefan. Mereu va fi Stefan.
Cand am spus asta a tresarit. Am apucat-o de barbie si am fortat-o sa ma priveasca.:
- Adio, i-am soptit si apoi m-am indreptat spre masina.
-Damon, nu pleca asa. Nu ma poti lasa asa.
-Tu il iubesti pe Stefan, Elena ! am spus eu ridicand tonul
- Te iubesc pe tine ! a tipat ea
Nu imi venea sa cred ce tocmai a zis.M-am intors, m-ai uitat mirat la ea pret de cateva secunde si apoi am fugit spre ea si am sarutat-o. Buzele ei erau atat de dulci. In sfarsit o aveam.
-Si eu te iubesc, Elena
-Stiu, mi-ai spus in seara aia.

duminică, 29 mai 2011

Capitolul 3 - Adio in loc de la revedere

Elena pov.

-Stefan ! am zis rupand imbratisarea.
-Ce sa intamplat ? Ce a patit ?
-Nimic. E coplesita de problemele din ultimul timp .A inceput sa planga, iar eu o consolam, pentru ca Superman nu era aici.
-Haide, te conduc acasa, imi zise Stefan bland.
-Nu vreau. Am nevoie sa fiu singura...o perioada.
Ma simt vinovata pentru ca l-am mintit pe Stefan. Nu vreau sa fiu singura, vreau sa stau cu Damon. M-a ajutat atat de mult inbratisarea lui. Ceea ce nu stie este ca el e acum problema mea. Cand mi-am amintit momentul in care plangea in fata mea pentru ca nu ma poate avea m-a bufnit plansul. As vreau sa stie adevarul, insa daca ar trebui sa aleg intre el si Stefan nu stiu ce as face. Nu stiu daca m-as simti mai bine sau mai rau ca acum.
Cateva zile am stat in casa. A mai trecut Stefan sa vada ce fac, insa a plecat repede, vazand ca nu vreau pe nimeni langa mine.

Damon pov.

-Ce s-a intamplat de fapt cu tine si Elena ?
-,,De fapt ?'' Ti-am mai spus odata. Si daca ar fi fost mai mult ce ? Nu te-ai obisnuit inca cu ideea de a imparti aceasi fata, fratioare ? Sau iti este frica ca de data asta eu castig ?
Cand am spus ultima propozitie, Stefan a incercat sa ma atace, insa am trecut cu aceiasi viteza in partea cealalta a camerei.
-Nu fi fraier, Stefan ! Asta se va intampla numai daca ea vrea, i-am spus eu calm si putin amuzat.
-Elena ti-a spus clar ca nu te iubeste. Vreau sa pleci de aici si sa nu te mai intorci.
- Si ce vei face daca va veni Klaus dupa ea ?
- O voi salva cu pretul vietii.
-Ce romantic ! Si cu ce ajuta asta daca tu mori si ea este inca e in pericol ? Bine Stefan, dar nu plec pentru tine. Plec pentru ea, pentru ca o iubesc. Nu stiu cat de mult o iubesti tu daca alegi sa o ti pentru tine mai mult decat sa o protejezi. Adio fratioare !

Am urcat in camera ca sa imi iau cateva lucruri. Nu aveam nevoie de prea multe. Voi iesi pe fereastra, pentru ca am de gand ca acel ,,adio'' sa fie adevarat. Nu voiam sa il mai vad in viata mea.

Elena pov.

Stateam in pat cand am auzit ceva la geam. Am luat tarusul pe care mi-l pusese Stefan sub perna si m-am intreptat spre fereastra, dar cand am deschis-o l-am vazut pe Damon. A intrat in camera, asezandu-se pe pervaz.
-Damon, ce faci aici ?
-Am venit sa imi cer scuze.
- Pentru ce ?
-Pentru toate greutatile pe care ti le-am facut de cand ne-am cunoscut...pentru tot.
-Damon, ce e cu tine ?
-Nimic, simteam doar nevoia sa iti spun asta. Iarta-ma Elena. Nu meritai nimic din toate astea.
Avea o privire atat de trista incat nu am putut rezista tentatiei de a-l imbratisa. Ne-am asezat amandoi in pat. Eram imbratisati si ne tineam de mana.Am stat asa cateva ore. Ma simteam asa de bine, insa totul s-a terminat cand l-am vazut pe Stefan intrand in camera si uitanduse la noi.
-Elena, trebuie sa plec. Am venit doar sa imi iau la revedere, ii spuse lui Stefan, iar apoi disparu.
-Ce a vrut sa zica prin la revedere ?
-Damon va pleca din oras.
-Si cand se intoarce ?
Stefan dadu din cap in semn de negare si spuse aproape in soapta:
-Nu se va mai intoarce.

vineri, 27 mai 2011

Capitolul 2 - Suferinta ? Dar pentru ce ?

Elena pov.

Am parcat masina in fata casei lor. Am sunat , iar in cateva secunde Damon deja imi deschisese usa. Avea camasa desfacuta , astfel i se vedea foarte bine corpul bine facut.

- Stefan ?

-Stef e la vanatoare. De ce, eu nu sunt destul de bun pentru tine ?

M-am uitat urat la el si am intrat. Sper ca Stefan sa vina repede, nu vreau sa fac vreo prostie.

-Cum te mai simti ? ma intreba el parand sincer ingrijorat

-Nu mai conteaza. Cu toate problemele din ultimul timp asta conteaza cel mai putin.

-Elena, poti vorbi cu mine, e ok, spuse el luandu-ma de mana.

-Cred ca e mai bine sa plec. Il voi suna pe Stefan mai tarziu, am zis eu evitandu-i privirea si plecand in graba.

Damon pov.

De ce se comporta asa ciudat ? De obicei nu reactioneaza asa. Cateodata, chiar ea imi zice ca suntem suficient de apropiati incat sa vorbim despre astfel de lucruri.

Mi-am luat geaca si am iesit dupa ea.Am mers cu atata viteza incat nici nu a apucat sa se urce in masina.

-Elena, stai !

-Lasa-ma Damon !Imi spuse fara ca macar sa se uite la mine..

Asta m-a cam enervat. Am prins-o de mana si am fortat-o sa ma priveasca. Nu imi vine sa cred...plange. Cred ca de asta a plecat asa repede. Am luat-o in brate, iar ea a facut acelasi lucru, lasand lacrimile sa cada pe camasa mea.Cand Elena se mai linistise am auzit o voce care nu era tocmai binevenita :

-Ce se intampla ? spuse Stefan

Secretul

Capitolul 1 - Amintiri si remuscari

Damon pov.

Nu imi puteam lua gandul de la ce se intamplase aseara.Ar fi trebuit sa fiu orgolios, sa ascund tot ce simt pentru ea. Sa fiu acel Damon care incalca mereu regulile, care pretinde ca nu ii pasa de nimic, care nu e suparat...

flashback:
-Ce crezi cã mai fac?
-Cred cã esti rãnit.
-N-as putea fi rãnit, Elena.
-Nu, doar nu recunosti cã nu poti fi rãnit.Devii nervos si ascunzi asta,iar apoi faci ceva prostesc.


-Multumesc.Fiindcã... ai grijã de noi.De mine.
-Ãsta sunt eu,garda ta de corp de încredere.Calm si în crizã.
-Ai bãut?si esti supãrat, nu-i o combinatie bunã.
-Nu, nu-s supãrat. Supãrarea e o stare de spirit a celora cãrora le pasã.
-Haide Damon. Este o minciuna. Iti pasa.

final flashback

.

Nu sunt uman, imi place sa ucid, imi place sa ma distrez, dar nu mai fac asta. De ce de data asta nu incalc regulile sau de ce nu am luat-o pur si simplu si am plecat cu ea ? De ce i-am mai dat medalionul ? Putea sa fie a mea pentru totdeauna, insa eu am ales sa nu fiu egoist. Nici macar nu isi va mai aminti clipa in care i-am spus ,,Te iubesc''. Oare cum o voi privi maine. Cum voi putea opri aceste ganduri si sa ma port in ,,stilul lui Damon (by Stefan) ?!

Elena pov.

Nu imi vine sa cred cu cata viteza a iesit din camera mea. Cat timp a vorbit nu am putut spune nimic pentru ca eram prea socata, iar la sfarsit a fost prea rapit pentru a-l putea opri. Doamne, cand mi-a spus ca ma iubeste m-am simtit atat de bine incat acum ma urasc. Cum am putut sa ma indragostesc de amandoi. Sunt exact ca ea. Damon a avut dreptate in seara aia.

flashback

-Multumesc cã ai fost sincer cu mine.si cât priveste rãspunsul la întrebarea ta privind prietenia noastrã...e da.M-ai pierdut pentru totdeauna.
-Stiai asta deja, nu-i asa? Azi m-ai folosit.
-Stiai lucruri despre Katherine pe care trebuia sã le aflu.
-Credeam cã prietenii nu-si manipuleazã prietenii.
-Tu si Katherine nu vã asemãnati doar la înfãtisare, aveti mult mai multe în comun.

final flashback

Nu imi vine sa cred ca eu m-am indragostit de amandoi. Il iubesc mult pe Stefan, dar simt acelas lucru si pentru Damon. Cand l-am vazut plangand in fata mea nu mi-a venit sa cred ca acela e Damon. Trebuie sa ascund asta. Nu trebuie sa ii arat ca tin la el. Nici el si nici Stefan nu trebuie sa afle. Oare cum voi putea sa il privesc maine si sa ma port ca si cum nu s-a intamplat nimic ?!