sâmbătă, 23 iunie 2012


Capitolul 3 – Don’t play with my heart 

 Daca ar trebui sa alegi  intre viata si moarte ? Dar intre doi prieteni…sau poate iubire si cariera…ce ai alege ? Dar in ce situatie nu ai vrea sa fi sub nici o forma ?
   Nu eu hotarasc asta…se intampla pur si simplu.
Stau in avion si toate aceste ganduri imi zboara prin minte…ma intorc in L.A.. Nu imi pot scoate din cap ultima discutie cu Ty…nu cred ca a trecut vreo zi in care sa nu ma gandesc la el in astea 4 luni. In fine, din cate am vorbit cu Eric nu stie prea multe de el.
   Avionul meu a aterizat. Mi-am luat bagajele si m-am indreptat spre iesirea din aeroport. Cat am stat in New York, situatia mea financiara s-a imbunatatit. Nu ca as fi avut probleme,dar mai mult e mai bine (in cazul asta, nu generalizez). Cand am ajuns acasa, totul mi se parea …ca acasa. Imii era dor de L.A. O sa ies sa fac o plimbare…pe jos.
Meregeam si ma tot gandeam la Ty. Nu puteam sa il aleg in locul carierei mele, dar imi era foarte dor de el…in momentul asta as da orice sa il pot vedea. Obisnuiam sa trec pe langa personae si sa cred ca e el, dar nu era el…asa ca am incetat sa il mai ,,caut”. Mergeam pe o strada cand vad ca iese cineva dintr-o scara de bloc. Am continuat sa merg punandu-mi castile in urechi., dar mi-am oprit muzica pentru ca am auzit niste pasi care s-au oprit in spatele meu:

-         Lydia ?...,,el este’’ mi-am spus in gand
-         Wow, doamne, sa nu te recunosc. Tremuram incontrolabil, iar inima imi batea cu putere. Nu credeam vreodata poate avea un asemenea efect asupra mea.
-          Deci, presupun ca acum ne putem distra, nu ?
-         Poftim ?
-         Sa fim seriosi, Lydia…nu tii cont decat de cariera ta. E clar ca pe plan sentimental nu prea te implicit. Vrei numai distractie, spuse el in timp ce isi apropie fata de a mea
-         Da, pai e clar ca nici tu nu voiai altceva cand ai venit la aeroport, am spus eu iritata si apoi am plecat fara sa ma mai uit la reactia lui



Doamne, ce tupeu are sa imi zica asta. M-am si gandit ca proasta la el 4 luni. Aud ca imi suna telefonul:

-         Alo ?
-         Lydia, sunt eu, Eric…
-         Da Eric, buna !
-         Buna ! Voiam sa iti propun ceva.
-         Ia zi.
-         Ne gandeam sa mergem intr-o excursie. La munte daca e. Ce zici ?
-         Da, super. Chiar aveam nevoie. Cine mai vine ?
-         Pai : Josh, Brien, Luke, fetele…Ty…
-         Vine si Ty, ha ?
-         Da. Te superi ca l-am chemat ?
-         Nu, no problem. Cand plecam ?
-         Miercuri la 8. Sa fiti in fata la mine.
-         Perfect. Ne vedem atunci. Pa !
-         Pa !

Ai vrut distractie, vezi tu distractie. O sa fiu fata pe care o descriai tu, dar nu voi fi a ta.



Ty pov.

Mda, nu ma intereseaza ca am enervate-o, dar faptul ca nu a dat macar un telefon 4 luni de zile…pe moment, am fost hotarat sa o astept, dar in acest timp mi-am mai schimbat parerea. Tocmai am vorbit cu Eric. Mergem intr-o excursie la munte si se pare ca vine si Lydia. O sa ii arat acestei fete ce inseamna joaca. Sa vedem acum care pe care. Abia astept.

……………………………………………………………………………………………

Miercuri:

Am coborat din masina pentru a vorbi cu restul.

-         Deci ? Hawai, Paris…New York ? Spun eu apasat, uitandu-ma la Lydia
-         Mergem la cabana mea de la multe. Va tineti dupa mine, spuse Eric amuzat
-         Ok, am spus toti incantati

Mama, ce buna este Lydia azi. Ce o sa ma mai distrez vacanta asta.

Lydia pov..

Mama, ce glumet suntem astazi. Lasa ca vede el. Nu o sa stau sa ma ma consum toata excursia pentru el. O sa ma simt bine, dar o sa ii para rau ca m-a facut sa stau dupa el atata timp. Bine…adevarul e ca arata fabulos astazi. Si ochii aia albastrii…ok. Gata. Stop cadru.
Am pornit toti masinile. Am dat muzica la maxim si am apasat pe acceleratie. Abia astept sa ajungem



luni, 9 aprilie 2012

Capitolul 2 –I just...go. You can't stop me

Ty pov.

Stateam si ne uitam unul la altul. Nu inteleg, daca mi-a raspuns la sarut, de ce ma respinge. Sta lipita de corpul meu, tremurand.Am luat-o in brate si am pornit cu ea spre mal. Cand am ajuns langa baieti am auzit-o ca vrea sa plece:

-         Eric, eu trebuie sa plec, mai vorbim, ok ?
-         Sigur, dar de ce te grabesti asa ?
-         Trebuie sa ma odihnesc, maine am de lucru, stii ca trebuie sa plec si…
-         Da, am inteles, ok. Merci ca ai venit. Ai grija sa nu racesti, ca esti uda toata !
-         Nu ai pentru ce. O sa fac un dus cand ajung acasa.

Lydia pov.

Mi-am pus tocurile si am pornit spre masina. Auzeam in spatele meu niste pasi, dar nu m-am oprit, stiam cine e.
-         Lydia, stai !
-         Ce vrei ?
-         Din cauza mea pleci ?
-         Nu, serios, trebuie sa plec.
-         Nu te inteleg, ma saruti si apoi pleci ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat ? Care e faza ?
-         Nu e nici o faza, te-am sarutat ca sa ma duci la mal. Dar tu de ce m-ai sarutat ? Voiai o parere , sa stii cat de bine saruti ?
-         Poti, te rog, sa nu mai fii sarcastica ?
-         Sigur, eu plec, iar tu nu-mi vei vedea sarcasmul.


Dupa ce am spus asta m-am urcat in masina  si am plecat. Doamne, de ce a trebuit sa il sarut ?
Cand am ajuns acasa m-am schimbat de rochia care era uda si m-am bagat in pat. Maine am mult de lucru.

Dupa o saptamana – Ty pov.

A trecut deja o saptamana de cand nu am mai vazut-o pe Lydia Nu stiu de ce, dar simt nevoia sa o vad. Incerc sa imi dau seama de ce am sarutat-o. Poate ar fi trebuit sa o opresc, poate ar fi trebuit sa o caut sau poate…doar trebuie sa o uit.
M-am ridicat brusc de pe fotoliu, mi-am luat geaca de piele. Ma urc in masina si pornesc spre…nu stiu unde. Imi scot telefonul:
  - Eric, buna !
  - Buna, s-a intamplat ceva ?
  - Nu, doar ca vreau sa imi zici si mie unde sta Lydia. Trebuie sa vorbesc ceva cu ea.
  -Nu stii… ?
  - Sa stiu ce ?
  - Lydia a plecat. Trebuie sa stea 4 luni in New York cu serviciul. Chiar acum m-a sunat. Se indreapta spre aeroport 
  - ………………
  - Alo ? Ty ?

Am inchis telefonul si am pornic cu viteza spre aeroport. Am intrat grabit si atunci am vazut-o. Era cu o valiza in mana si statea la rand.

Lydia pov.

Asteptam sa imi verifice bagajul cand am auzit pe cineva ca ma striga. Doamne, era Ty. Ce face aici ?

-         Lydia !
-         Ce faci aici ? De unde stiai ca sunt aici ?
-         Mi-a zis Eric, dar asta nu conteaza. Uite, imi pare rau pentru tot…pentru sarut si pentru ca am lasat situatia asa. Adevarul e ca…te-am sarutat pentru ca asa am simtit. Cand te-am dus in apa voiam doar sa ma joc, nu mi-am planificat sa te sarut si ma tot gandesc la tine de o saptamana si nici eu nu stiu de ce…
-         Deci tu vii aici sa imi zici ca nu stii de ce m-ai sarutat ?
-         Nu stiu de ce, dar stiu ca vreau sa o mai fac odata.

Nu am apucat sa mai zic nimic, pentru ca el si-a unit buzele cu ale mele, dar de data asta saruta diferit….pare ca pune suflet.  

-         Nu poti ramane ?
-         Uite, Ty, eu nu pot…nu pot renunta la cariera mea pentru un baiat. Niciodata nu am iubit suficient un baiat, nu cat sa il pun mai presus de ce am construit singura. Daca spui ca vrei sa raman, eu nu iti pot spune decat sa ma astepti…poate ca voi ramane data viitoare. 4 luni…nu e asa mult.

Am plecat fara sa il mail as sa zica ceva. Am plecat sperand ca va fi aici cand voi veni.


sâmbătă, 7 aprilie 2012

Desi nu am terminat primul fanfic, am decis sa mai scriu unul. Sper sa va placa:d  Se nu meste IMPREVIZIBIL.




Capitolul 1 – Petrecerea
Lydia pov.

   Stau in pat si ma gandesc absenta…oare ce fel de persoana sunt. Oare sunt buna sau sunt rea. Poate sunt prea sarcastica, prea ironica, prea pasatoare sau undeva pe la mijloc. Dar de ce ma gandesc la asta cand oamnilor  nu le pasa ce gandesti. De cele mai multe ori nu le pasa nici cine esti…le este de ajuns doar sa te priveasca ca sa isi poata da cu parerea.
    Ma ridic lenes din pat si ma indrept spre dulapul de unde mi-am ales o rochie gri inchis si o pereche de pantofi cu toc, gri cu tinte.Am fost invitata la ziua unui coleg, isi face ziua intr-un club de pe faleza. Probabil vom merge si pe plaja. Dupa ce m-am aranjat m-am urcat in masina si am pornit spre petrecere.

    

 Cand am ajuns, clubul era plin de lume pe care o cunosteam. Doamne, te rog, sa nu fac nimic prostesc…cum ar fi sa ma ma impiedic. Am ajuns in dreptul sarbatoritului care imi zambea. Eric este colegul meu, dar si un prieten foarte bun :

-         Lydia, ma bucur ca ai ajuns.Arati minunat !
-         Multumesc. La multi ani ! ma bucur ca m-ai invitat
-         Lydia, vreau sa iti prezit un fost prieten de-al meu, s-a mutat de curand in oras. El este Tylor.
-         Buna, eu sunt Ty, acesta imi intise mana in timp ce ma fixa cu privirea
-         Lydia, incantata.

 Era un tip bine facut, cu ochii verzi si patrunzatori. Mi s-a parut un pic ciuadat felul in care ma privea, dar poate doar mi se pare. Deodata il vad pe Eric urcand pe scena:
-         As dor sa invit o buna prietena de-a mea pe scena, pentru ca mi-a promis un cantec. Lydia ?
-         O, frate, am si uitat.

   M-am urcat pe scena si am cantat melodia ,,Different Summers’’ a lui Demi Lovato. L-am vazut pe Ty ca se uita la mine, insa nu puteam sa imi dau seama ce gandeste.  Cand am terminat de cantat, toata lumea ma aplauda. Se pare ca le-a placut. Am mai stat putin si am mers pe plaja. Afara era placut ceea ce este bine, pentru ca am uitat sa imi iau  jacheta la mine.


    - Lydia, hai in apa, il aud pe Brian din spatele meu. Cu el mai erau Eric, Josh si Ty.
    -Nu, merci. Nu am costumul la mine.
    -Nu e nimic, daca nu vrea, o vom lua pe sus, spuse Ty
    - Ce ? Sa nu indrazniti ! O sa racesc  ! dar nu am apucat sa mai zic nimic, pentru ca am fost luata pe sus. Ty, inceteaza, lasa-ma jos !
    - O, imi spui Ty. Numai prietenii imi zic asa
    - Asa te-ai prezentat. Acum lasa-ma jos !
    - Nu prea cred.

Mi-a zambit strengareste, si apoi s-a apuncat cu mine  in apa . Simteam picaturile de apa cum se ating cu repeziciune de pielea mea. Eram uda toata, iar Ty inainta din ce in ce mai mult in larg. Imi era frig, dar si frica, in acelas timp.
   -Te rog, du-ma inapoi, ii spun eu incepand sa tremur.
   - Nu iti place sa stai aici, cu mine ?
   -Pot sta cu tine si pe mal.
   -Nu iti place apa ?
   -Ba da, dar imi este frig si nu imi place sa innot noaptea. Te rog, du-ma inapoi.
   -Tu chiar crezi ca scapi asa usor de mine ?
   - Ce vrei sa spui ? nu am apucat sa mai spun altceva, pentru ca acesta si-a zdrobit buzele de ale mele. Am incercat sa il indepartez, dar era prea puternic, asa ca, pentru un moment, m-am lasat purtata de val si la propriu si la figurat. I-am raspuns sarautului si dupa ce si-a dezlipit buzele de ale mele i-am spus ceva ce probabil nu se astepta:
   - Ok, ai obtinut ce ai vrut, acum du-ma la mal !


     

marți, 10 ianuarie 2012

Indragostita de Paris


In primul rand, vreau sa va povestesc, dar sa va si arat cate ceva despre Paris. Este un oras superb, civilizat si…chiar pot spune ca tot Parisul este un muzeu.Iata cateva locuri: pe care le-am vizitat:


Montparnasse - este o cladire inalta...56 de etaje. Am urcat pana pe cladire cu liftul. in 38 de secunde.  De pe cladire poti vedea tot orasul. Aceasta este pozitionata in Centrul orasului. Iata si privelistea. Va dati seama...numai sa priviti cladirea. M-am rugat de mama 10 minute sa urcam. A trebuit sa o intorc de trei ori din drum:)))                          





Muzeul Luvru, unde, desigur am vazut numeroase picturi. Desigur, si Monalissa:


           
     Si desigur: Turnul Effel: 

Pot spune ca a fost o excursie superba. Mancarea era ieftina si calitativa, lumea primitoare, iar locurile extraordinare. Am vizitat mai multe locuri, dar o sa va mai arat in postariile viitoare. Pana atunci, ii voi lasa pe Damon si Elena se se bucure si ei de Paris intr-un capitol special. Enjoy !


Capitolul 14 – Surpriza

Damon pov.

Se pare ca lucrurile sau mai aranjat. Toata lumea a scapat cu bine din asta…chiar si victimele colaterale. Nici Katherine nu ne-a facut probleme in ultimul timp…si a trecut cam o luna de cand l-am omorat pe Klaus…e, poate ca si Katherine s-a schimbat. Macar acum nu o voi auzi reprosandu-mi ca m-am schimbat pentru Elena.
Mi-e dor sa merg undeva cu Elena…intr-o vacanta ca aceea din L.A.. Ia stai ! Doua cupluri…vacanta…cred ca am o idée.


Elena pov.

Stau in pat si il astept pe Damon, dar aud ca suna telefonul:

-         Alo ?
-         Elena, trebuie sa vii pana la mine, trebuie sa vorbim ceva important
-         Damon, s-a intamplat ceva ?
-         Vin-o si vei vedea. Te iubesc !
-         Si eu !

Katherine pov:

-         Katherine ? il aud pe Stefan cum ma striga. Stiu ca esti aici, imi spune el cu un ton amenintator, dar si jucaus
Acesta se sperie cand apar de nicaieri si sar in par peste el.
      -     Bau, ii spun eu razand     
      -     Tu nu te schimbi niciodata, asai ?
      -     De ce ? Nu iti place, il intreb dandu-mi bluza jos.
Atunci am simtit cum ma cuprinde de talie lasandu-mi saruturi pe gat. L-am ajutat sa isi dea camasa jos (mai degraba am rupt-o ) in timp ce el a scapat usor de pantalonii de pe mine, dar in momentul in care m-am apropiat de el pentru a-l saruta aud o voce:

-         Ce moment impresionant . Nu-mi amintesc sa fii fost atat de…romantica
-         Damon, ce doamne iarta-ma faci aici ? Nu ai auzit de intimidate ?
-         Sunt convins ca a auzit, dar cine sa puna in proactica, spuse Stefan sarcastic
-         Stai calm fratioare, am mai vazut-o pe Katherine in lenjerie intima. Adica…de ce sa iti fie rusine ?
-         Ne poti zice de ce ai venit si apoi sa iesi ? il intreb eu
-         Sa fiti in living in 10 minute. Trebuie sa apara si Elena. O sa va zic ceva important, spuse asta si apoi  pleaca.  

Elena pov.
Conduc spre casa lui Damon. In fine, acum e a lui Damon, Stefan si Khaterine. Oare ce vrea sa ne zica. Sper ca nu s-a intamplat nimic…totul a fost ok in ultimul timp, dar chiar si asta ma sperie. Am coborat din masina si am batut in usa.. Nu a fost nevoie sa o fac de 2 ori pentru ca Damon déjà imi deschidea usa. Arata super bine, ca intotdeauna. Avea un tricou gri care ii scotea abdomenul in evidenta. Ah, cateodata nu imi vine sa cred ca e al meu.

-         Deci Damon, ce ai sa ne spui asa de important, il aud pe Stefan in timp ce intru
-         Pai…de obicei nu sunt eu asa de darnic, daaar…
-         Dar ? intreaba Katherine
-         Dar…vazand ca voi doi sunteti asa indragostiti…
-         Treci la subiect, zise Katherine iritata…oare de ce ?
-         Am luat patru bilete catre Paris pentru o luna. Ma gandeam ca nu ne-ar strica putina relaxare dupa tot ce a fo…

Dar nu  a apucat sa mai zica nimic pentru ca i-am sarit de gat si l-am sarutat.

-         Este perfect ! ii spun eu fericita
-         Voi ce ziceti, porumbeilor ? ii intreaba Damon. Ii vad cum se inteleg din priviri
-         In regula, Damon, dar daca m-ai intrii in camera cand nu trebuie o sa dormi cu Stefan, iti promit, spuse Katherine in timp ce eu ma uitam confuza
-         Ai intrat peste ea in camera ?
-         Ea si Stefan, ma corecta el…era cam incinsa camera si nu cred ca venea de la focul din semineu, spuse Damon amuzat.Am inceput toti sa radem.

       -Sa va faceti bagajele, maine la 7 dimineata plecam ! spuse Damon multumit



duminică, 13 noiembrie 2011



                 Ia ghicitiii, ia ghiciti, ia ghiciti...DA DA DA. Plec la  Paris in mai putin de o luna:d::d
Orasul dragostei...sunt atat de entuziasmata ca nici nu stiu cum sa exprim asta...pai cum altfel decat prin postarea capitolului 13 din povestea mea incitanta despre doi indragostiti:)))



  Capitolul 13- Deconcertant...intr-un sens bun ?!

Elena pov.

  - Deci tu esti micuta vrajitoare, nu ? zise Klaus destul de calm
  - Sunt aici sa te opresc si voi face asta cu orice pret, dar te asigur ca singurul care va plati vei fi tu
  -  Da ? Cum ? spuse el amuzat

Damon pov.

Am vazut-o pe Bonnie cum a scos o sticluta ce parea sange si a inceput sa rosteasca niste cuvinte in latina. Era totul ciudat si derutant, dar Klaus a inceput sa tipe si nimeni nu intelegea de ce. Atunci a aparut Eliajah care i-a infipt un pumnal in piept lui Klaus.

  -De ce ? spuse Klaus fara vlaga
 - Pentru ca ne-ai distrus familia. De asta !

Am asteptat cateva minute si am intervenit cu ,,Damon style-ul '' meu:
   -Gata ? Dam pretrecere dupa inmormantare, nu ?
   -Damon !1!! au sarit toti pe mine
   -Bine, bine, dar beau si eu un pahar, da ?

 Au inceput toti sa rada, iar Elena mi-a sarit de gat si m-a sarutat
.
   -Nu esti Katherine, asa-i ? am spus eu amuzat
   -Nu, ea e ocupata, a zis Elena razand

Cand m-am uitat spre Katherine, am vazut-o in bratele lui Stefan.
Ce intorsatura au luat toate. M-am indragostit de o finta umana, fratimiu a ramas cu Fosta-Mea-Dragoste-Vampir, iar eu cred ca am cam facut echipa cu Eliajah. Totul este deconcertant intr-un sens...bun ?!



sâmbătă, 30 iulie 2011

Capitolul 12- Riscuri

Elena pov.

Deodata vad ca se aprinde o lumina. Am recunoscut imediat locul...eram in mormant. Acolo unde au fost inchisi vampirii din 1864. Cred ca lui Katherine nu i-a fost prea dor de locul asta. A tinut-o Elijah destul aici.
- Se apropie timpul, spuse Klaus cu o privire rautacioasa
-Nu o sa reusesti nimic, tip eu. Damon si Stefan o sa apara si o sa ne salveze.
-Serios ? Daca tu ai fost in stare sa te predai pentru vrajitoarea aia mica, oare ce ai face pentru Damon ? spuse el cu o privire perversa aproiindu-se de mine pana cand, distanta dintre buzele noastre era de doar un cm.Brusc, isi lasa capul pe umarul meu si apoi ma linse pe gat. Iac, imi era scarba. Damoon, unde esti, imi spun eu in timp ce o lacrima mi se prelinge pe fata.

Damon pov.

Am auzit tot discursul lui dezgustator. Doamne, imi venea sa il omor cand am vazut ca se apropiase asa de Elena, dar trebuie sa stau ascuns. Trebuie sa il prind cumva cu garda jos.
La un momentdat am vazut ca a iesit din pestera. Asta e momentul. M-am dus la Katherine si i-am zis sa traga tare ca sa desprindem lanturile. Erau prea dure ca sa le pot rupe singur. Ma mir cum de Elena nu a zis nimic, dar cand am mers cu Stefan ca sa o eliberam am observat ca era lesinata. Daca idiotul ala i-a facut ceva il omor.

-Unde credeti ca plecati ? intreba Klaus chiar cand o ridicam pe Elena in brate
-Sacrificiul ala nu va avea loc niciodata, Klaus, ii spun eu nervos
-Cum credeti ca ma puteti opri ?
-Simplu. Nu te vei apropia nici de Katherine si nici de Elena.
-A da ? In secunda urmatoare l-am vazut ca a luat-o pe Katherine si i-a infipt un tarus in inima.
-Nuu, tipa Elena care se trezii brusc. De ce ai reactionat asa ?
-Pentru ca ea este dublura, imi spuse Klaus
-Katherinee, te rog, nu !
-Elena, iarta-ma !
-Elena, ce faci ? O intreb eu vazand ca ia o piatra de pe jos si se taie la mana
-O salvez. Mai tii minte cartea pe care mi-ai dat-o cand am mers in excursie cu Alaric ? Acolo scria ca in cazul in care lui Katherine i se infige chiar si un tarus in inima, dublura o poate salva cu sangele ei. Insa nu m-am gandit ca o sa fac vreodata un gest atat de generos.

Klaus a sarit sa o opreasca, dar eu si Stefan l-am imobilizat. Elena a avut dreptate. Dupa ce Katherine a baut sangele s-a trezit. Atunci Klaus a tipat din toti plamanii. Ce la apucat ?

- O sa regreti ca ai facut asta.
-Nu o sa regrete nimic, se auzi vocea lui Bonnie.

miercuri, 13 iulie 2011

Capitolul 11- De ce ?

Damon pov.
Nu. Nu poate pleca ...nu o pot pierde asa. Am inceput sa o caut ca un nebun prin casa strigandu-i numele.
- Elenaa ! Elenaa !
-Damon, ce s-a intamplat ? ma intreba Stefan
Vazu scrisoarea si mi-o lua din mana . Dupa ce a citit-o s-a uitat mirat la mine si mi-a spus un simplu ,,haide''. Alergam amandoi prin padure...nu cred ca o sa o duca in alta parte.

Bonnie pov.

L-am auzit pe Damon tipand dupa Elena. Am iesit din baie si m-am indreptat spre sufragerie, dar cand am ajuns nu era nimeni. M-am uitat in jur si am vazut o foaie alba pe jos. Am luat-o si dupa ce am citit-o am ramas socata. Elena e la Klaus ! Probabil ca Damon si Stefan s-au dus sa o caute. Doamne, trebuie sa fac ceva.

Elena pov.

Unde sunt ? Stiu ca i-am lasat scrisoarea lui Damon, am iesit din casa ....si...nu imi mai amintesc nimic. Am deschis ochii, dar nu am vazut nimic pentru ca era intuneric. Am vrut sa ma misc, dar mainile mee erau legate cu ceva greu...lanturi cred.
-Se pare ca te-ai trezit.
-Katherine ? Tu l-ai ajutat pe Klaus ? Stiam ca nu trebuia sa avem incredere in tine .
-De fapt trebuia pentru ca, desi nu vezi, sunt in lanturi ca si tine. Klaus m-am rapit si pe mine.
-Asteapta putin. Parca planul era ca Bonnie sa faca o vraja prin care sa il pacalim pe Klaus ca esti moarta. Dupa ce ca te-a gasit, a reusit sa te mai si rapeasca ?
-Klaus este foarte puternic, dar ma mir ca te-ai predat. Credeam ca tii mai mult la Damon. Nu stiu ce ar face daca te-ar pierde si pe tine...dupa ce m-a pierdut pe mine...
-Macar eu am facut asta ca sa traiasca cei din jurul meu. Tu l-ai parasit ca sa traiesti tu.
Deodata se aprinsesese o lumina. Era Klaus...cred.
-Imi pare rau pentru disconfort, doamnelor, zise el razand
-Nu cred ca asta e problema, am spus eu
-Hmm...in locul tau m-as abtine de la comentarii. Oricum, iti sunt recunoscator ca te-ai predat. Nu a mai trebuit sa dau peste fratii Salvatore. Nu ca ar insemna vreo amenintare pentru mine.

Damon pov.

Oare unde as putea sa o mai caut. Elena, de ce mi-ai facut asta ? Credeam ca o va duce in padure...intr-un spatiu deschis. Doar daca...
-Stefan, tinete dupa mine si nu spune nimic
-In regula, dar unde mergem ?
-Din cate stiu, ti-am spus sa nu zici nimic. Oare ma lasa memoria ? spun eu scarcastic.
Daca ma mai streseaza mult si asta o sa inebunesc. Am pornit prin padure cu Stefan dupa mine. Trebuie sa o gasesc !

 
Deci vreau sa imi cer scuze pentru ca am lipsit atata timp, dar am avut nevoie de putin...putin mai mult timp sa imi revin dupa examene. Am intrat cu succes (yeeeey) la liceul la care voiam si m-am intors pentru a continua povestea acenstui cuplu enigmatic.
Va pup pe toti:d