vineri, 27 mai 2011

Secretul

Capitolul 1 - Amintiri si remuscari

Damon pov.

Nu imi puteam lua gandul de la ce se intamplase aseara.Ar fi trebuit sa fiu orgolios, sa ascund tot ce simt pentru ea. Sa fiu acel Damon care incalca mereu regulile, care pretinde ca nu ii pasa de nimic, care nu e suparat...

flashback:
-Ce crezi cã mai fac?
-Cred cã esti rãnit.
-N-as putea fi rãnit, Elena.
-Nu, doar nu recunosti cã nu poti fi rãnit.Devii nervos si ascunzi asta,iar apoi faci ceva prostesc.


-Multumesc.Fiindcã... ai grijã de noi.De mine.
-Ãsta sunt eu,garda ta de corp de încredere.Calm si în crizã.
-Ai bãut?si esti supãrat, nu-i o combinatie bunã.
-Nu, nu-s supãrat. Supãrarea e o stare de spirit a celora cãrora le pasã.
-Haide Damon. Este o minciuna. Iti pasa.

final flashback

.

Nu sunt uman, imi place sa ucid, imi place sa ma distrez, dar nu mai fac asta. De ce de data asta nu incalc regulile sau de ce nu am luat-o pur si simplu si am plecat cu ea ? De ce i-am mai dat medalionul ? Putea sa fie a mea pentru totdeauna, insa eu am ales sa nu fiu egoist. Nici macar nu isi va mai aminti clipa in care i-am spus ,,Te iubesc''. Oare cum o voi privi maine. Cum voi putea opri aceste ganduri si sa ma port in ,,stilul lui Damon (by Stefan) ?!

Elena pov.

Nu imi vine sa cred cu cata viteza a iesit din camera mea. Cat timp a vorbit nu am putut spune nimic pentru ca eram prea socata, iar la sfarsit a fost prea rapit pentru a-l putea opri. Doamne, cand mi-a spus ca ma iubeste m-am simtit atat de bine incat acum ma urasc. Cum am putut sa ma indragostesc de amandoi. Sunt exact ca ea. Damon a avut dreptate in seara aia.

flashback

-Multumesc cã ai fost sincer cu mine.si cât priveste rãspunsul la întrebarea ta privind prietenia noastrã...e da.M-ai pierdut pentru totdeauna.
-Stiai asta deja, nu-i asa? Azi m-ai folosit.
-Stiai lucruri despre Katherine pe care trebuia sã le aflu.
-Credeam cã prietenii nu-si manipuleazã prietenii.
-Tu si Katherine nu vã asemãnati doar la înfãtisare, aveti mult mai multe în comun.

final flashback

Nu imi vine sa cred ca eu m-am indragostit de amandoi. Il iubesc mult pe Stefan, dar simt acelas lucru si pentru Damon. Cand l-am vazut plangand in fata mea nu mi-a venit sa cred ca acela e Damon. Trebuie sa ascund asta. Nu trebuie sa ii arat ca tin la el. Nici el si nici Stefan nu trebuie sa afle. Oare cum voi putea sa il privesc maine si sa ma port ca si cum nu s-a intamplat nimic ?!

5 comentarii:

  1. Hello! îmi pare bine să văd blogul tău, Irina şi în primul rând îţi mulţumesc că îmi apreciezi fanficul.
    Hai să vedem primul capitol...
    Intuiesc eu că eşti la început, dar stai liniştită. It.s okay. E chiar bine scris :X şi interesant. Mult succes şi abia aştept next să văd ce se mai întâmplă, şi mulţumesc încă o dată de comm.

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc mult pentru incurajare. Sper sa iti placa in continuare:d
    x.o.x.o

    RăspundețiȘtergere
  3. Capitolul e grozav!!
    Ma duc la cap 2

    RăspundețiȘtergere
  4. Imi place blogul,abia astept sa citesc si capitolele urmatoare :)
    By Vero

    RăspundețiȘtergere