miercuri, 13 iulie 2011

Capitolul 11- De ce ?

Damon pov.
Nu. Nu poate pleca ...nu o pot pierde asa. Am inceput sa o caut ca un nebun prin casa strigandu-i numele.
- Elenaa ! Elenaa !
-Damon, ce s-a intamplat ? ma intreba Stefan
Vazu scrisoarea si mi-o lua din mana . Dupa ce a citit-o s-a uitat mirat la mine si mi-a spus un simplu ,,haide''. Alergam amandoi prin padure...nu cred ca o sa o duca in alta parte.

Bonnie pov.

L-am auzit pe Damon tipand dupa Elena. Am iesit din baie si m-am indreptat spre sufragerie, dar cand am ajuns nu era nimeni. M-am uitat in jur si am vazut o foaie alba pe jos. Am luat-o si dupa ce am citit-o am ramas socata. Elena e la Klaus ! Probabil ca Damon si Stefan s-au dus sa o caute. Doamne, trebuie sa fac ceva.

Elena pov.

Unde sunt ? Stiu ca i-am lasat scrisoarea lui Damon, am iesit din casa ....si...nu imi mai amintesc nimic. Am deschis ochii, dar nu am vazut nimic pentru ca era intuneric. Am vrut sa ma misc, dar mainile mee erau legate cu ceva greu...lanturi cred.
-Se pare ca te-ai trezit.
-Katherine ? Tu l-ai ajutat pe Klaus ? Stiam ca nu trebuia sa avem incredere in tine .
-De fapt trebuia pentru ca, desi nu vezi, sunt in lanturi ca si tine. Klaus m-am rapit si pe mine.
-Asteapta putin. Parca planul era ca Bonnie sa faca o vraja prin care sa il pacalim pe Klaus ca esti moarta. Dupa ce ca te-a gasit, a reusit sa te mai si rapeasca ?
-Klaus este foarte puternic, dar ma mir ca te-ai predat. Credeam ca tii mai mult la Damon. Nu stiu ce ar face daca te-ar pierde si pe tine...dupa ce m-a pierdut pe mine...
-Macar eu am facut asta ca sa traiasca cei din jurul meu. Tu l-ai parasit ca sa traiesti tu.
Deodata se aprinsesese o lumina. Era Klaus...cred.
-Imi pare rau pentru disconfort, doamnelor, zise el razand
-Nu cred ca asta e problema, am spus eu
-Hmm...in locul tau m-as abtine de la comentarii. Oricum, iti sunt recunoscator ca te-ai predat. Nu a mai trebuit sa dau peste fratii Salvatore. Nu ca ar insemna vreo amenintare pentru mine.

Damon pov.

Oare unde as putea sa o mai caut. Elena, de ce mi-ai facut asta ? Credeam ca o va duce in padure...intr-un spatiu deschis. Doar daca...
-Stefan, tinete dupa mine si nu spune nimic
-In regula, dar unde mergem ?
-Din cate stiu, ti-am spus sa nu zici nimic. Oare ma lasa memoria ? spun eu scarcastic.
Daca ma mai streseaza mult si asta o sa inebunesc. Am pornit prin padure cu Stefan dupa mine. Trebuie sa o gasesc !

 
Deci vreau sa imi cer scuze pentru ca am lipsit atata timp, dar am avut nevoie de putin...putin mai mult timp sa imi revin dupa examene. Am intrat cu succes (yeeeey) la liceul la care voiam si m-am intors pentru a continua povestea acenstui cuplu enigmatic.
Va pup pe toti:d

3 comentarii:

  1. bunăă şi desigur felicitări că ai intrat la liceul pe care îl voiai.heii, îmi place ficul tău, chiar foarte. şi e plin de chestii neprevăzute. sper să postezi cât mai des, că sincer eşti una din puţinele persoane din lista mea de bloguri care postează pe timp de varăă:))
    xoxo.

    RăspundețiȘtergere
  2. felicitari!!!

    debea astept urmatorul imi plac la nebunie si vreau sa stiu ce o sa se intample

    RăspundețiȘtergere
  3. Sper s-o salveze!
    Superb capitol!

    Maria

    RăspundețiȘtergere